Castigatorul concursului CR1 de Dan Iliescu

Am lansat cu ceva vreme in urma un concurs care presupunea realizarea unui review pentru cutitul CR1 faurit de Dan Iliescu.

In sfarsit, dupa un timp destul de lung (fiecare participant a tinut cutitul CR1 aproximativ o saptamana) si ceva timp pentru deliberarile juriului, avem un castigator:

Doamnelor si domnilor, colegul nostru Golfi  va primi CR-ul!!!!!!

Reproducem mai jos review-ul realizat de el. Toate review-urile realizate de participantii la concurs pot fi accesate pe forum, aici.

1. Prezentarea generala

Prima impresie pe care o lasa cutitul este una de soliditate. Pe masura ce l-am folosit, impresia s-a transformat in certitudine. Lama e practic indestructibila, nu vad ce utilizare in limitele bunului simt ar putea sa o afecteze in mod serios. Acest lucru e atat de evident, ca nici nu voi mai vorbi de acest aspect.

Teaca mi se pare ingenioasa si completeaza in mod placut cutitul, dar nefiind teaca cu care se livreaza in mod normal, nu voi vorbi prea mult nici despre ea.

Calitatea materialelor folosite se vede si se simte la mana. La fel si echilibrul cutitului.

Grosimea lamei mi se pare disproportionala cu lungimea ei. Am citit explicatiile referitoare la plusurile materialului aflat in spatele varfului, dar parerea mea de utilizator obisnuit este ca nu se justifica grosime mai mare de 3 mm pentru o lama de 12.5 cm lungime. Cu toate astea, modul de ascutire ii asigura un tais mai eficient decat pare la prima vedere.

Manerul imi place si mi se potriveste. Daca era un pic mai gros, mi se potrivea si mai bine , dar nici asa nu am nimic de obiectat.

Cutitul l-am primit ascutit si am facut toate probele fara sa ma mai ating de lama.

2. Probe

2.1 Chopping

Marturisesc ca nu am ales un lemn de grosimea antebratului, nici macar a incheieturii, dar daca il comparati cu lama cutitului, va veti da seama ca nu e totusi scobitoare.

Choppingul a mers acceptabil, in cca. 20 de secunde am ajuns la jumatate.

Pe mine personal snurul nu m-a ajutat prea mult, am incercat sa apuc cutitul mai din spate pentru a avea bratul fortei mai mare, dar nu mi-a fost de folos. Tinut ferm, normal, a dat cele mai bune rezultate:

2.2 Batoning

Pentru a obtine baton-ul, am preferat sa execut o taiere obisnuita, dintr-o singura parte, fara rotirea completa a lemnului, un bun prilej pentru a testa aptitudinile lamei. Se comporta rezonabil pentru grosimea lui, dar nu exceleaza defel. Prin chopping treaba a mers mult mai repede.

A urmat extragerea bucatii de lemn care urma sa fie crapata. Pentru asta am folosit tot batonningul, infigand lama in lemn de jur imprejur (beavering daca doriti).

Pot sa spun ca intra foarte usor pana dispare bevelul in lemn, de acolo insa este efort absolut inutil sa mai dai pe lama, mai bine scoti lama si reiei procesul. Rezultatul e ce se vede:

2.3 Splitting

Etapa urmatoare e cea a craparii lemnului (splitting). Nu insist, profilul lamei il face ideal pentr asa ceva, chiar si la lungimea ei se comporta exemplar.

2.4 Feather sticks

Usor, fara probleme de vreo natura, Scrapping nu am facut, coama nu e pentru asa ceva, iar taisul mai avea mult de lucru si trebuia menajat. Cel putin, asa gandeam eu in acel moment.

2.5 Aprinderea focului cu amnarul

Pentru aprinderea focului, pe post de iasca am folosit cateva frunze de stejar luate de pe un copacel si ceva ierburi mai mult sau mai putin uscate. In atare conditii, nu e de mirare ca nu a prea mers . Cu coama cutitului, scoate ceva scantei, dar tinand seama ca am avut un ajutor care nu putea fi lasat pe dinafara, am apelat la tais. (mea culpa). Pun doar o poza din cele x facute in speranta ca voi prinde momentul in care se aprinde flacara.

In final, apare si flacara mult-dorita. E drept, de data asta cutitul si amnarul au fost la mine in mana.

Ca urmare a activitatilor e mai sus, lama a prins o culoare tare interesanta,

dar data de doua-trei ori pe bucata de “scandura” extrasa din lemn, lucrurile au revenit oarecum la normal.

2.6 Gaurirea

Nu a prezentat nici un fel de dificultate, varful e ascutit si are (mai mult decat) suficient material in spate pentru a gauri scandura de posta, asa ca o amarata de scandurica nu reprezenta nici un fel de provocare.

Am facut si un mic notch, folosind mai mult varful lamei, neafectat de dorintele piromane ale feciorului.

2.7 Batul de chibrit

A urmat, de data asta acasa, despicarea firului aaaa chibritului in 4. O chestie care tine mai mult de tehnica decat de lama. Cand am facut review-ul am vazut ca poza a iesit prost datorita reflectarii luminii, dar cutitul a fost deja ascutit si in plus proba mi s-a parut suficient de irelevanta ca sa nu repet operatiunea.

A urmat felierea unui sul de carton de calitate  oferit prin generozitatea fiicei mele.

Ca sa nu creada nimeni ca nu era material de taiat acolo, am desfasurat sulul dupa operatiune. Erau cinci straturi suprapuse si nu s-au predat usor. Am folosit primii centimetri ai lamei pentru taiere, din motivele descrise mai sus.

3. Concluzii

Cu regret va spun ca pozele transarii fara mila a unei rosii pagane au fost sterse accidental de pe aparatul foto de tineretul curios, iar alta rosie n-am acasa . In plus, cum spuneam, lama a fost deja ascutita.

Chiar si dupa episodul cu cartonul, rosia a fost taiata in mod rezonabil. La inceput am avut emotii si am folosit exact primii milimetri ai varfului, apoi mi-am facut curaj si am taiat normal. Aici am avut un pic de probleme, lama nu mai era suficient de ascutita. Nu i-a priit ferocerriumul, ceea ce nici nu e de mirare.

Ca sa concluzionez, cutitul face fata provocarilor, dar nu exceleaza. Pentru chestii de finete, e prea groasa lama. Profilul taisului il ajuta foarte mult, dar tot prea groasa ramane. Pentru lucru brut, e prea scurta lama. Greutatea, soliditatea si de ce nu profilul lamei il ajuta si aici, dar tot prea scurta ramane. Incercand sa acopere o plaja extrem de larga, poate face aproape orice, dar nimic nu-i vine ca o manusa.

Nota finala nu ii pot da, ar fi irelevant, deoarece cele scrise de mine reprezinta parerea mea sincera si obiectiva despre acest cutit. Recitindu-l, mai ramane un singur aspect de clarificat, de data asta pentru mine.

De ce imi place acest cutit? Din review, e destul de greu de inteles. Dar reviewul este pentru a fi citit, iar cutitul, pentru a fi tinut in mana si folosit. Cand l-am folosit, indiferent de ce am scris mai sus, ma simteam ca in reclama cu Renault-ul Megane.

Nu e cutitul universal care sa faca de toate, nu exceleaza in majoritatea domeniilor de utilizare, probabil nici nu am nevoie de el, dar il vreau. Intai pentru mine. Apoi sa-l las mostenire generatiei care vine. Ca sa-l lase si el mostenire la randul lui. Daca nu-l pierde intre timp, ca de distrus, slabe sanse.

PS Nu-i asa ca i-ar sta bine la brau?

Felicitari Golfi!!!! Il vei primi in cursul saptamanii urmatoare!

Nu s-au gasit articole asemanatoare.